Să fii fericit nu e deloc plictisitor
Pornind de la gândul că VIAȚA este exact așa cum vrei să o privești – eu am ales să o văd ca pe o petrecere continuă!
Găsești un motiv de petrecere
Faci pregătirile necesare
Te bucuri de momentul petrecerii
Din când în când mai faci curățenie, mai schimbi tematica.
Însă cel mai important: îți inviți prietenii și faci tot posibilul să se simtă bine la petrecerea ta!
Mă bucur că am ales să fiu așa!
Să fii bun nu e deloc plictisitor! Pe termen lung e mai distractiv decât te aștepți...
Îmi place să văd oamenii fericiți, cu planuri frumoase, cu țeluri bifate!
Dintotdeauna am fost așa. Mi-am dorit să fiu înconjurată cu genul acesta de oameni.
Azi, viața îmi oferă exact ce i-am cerut.
Primesc în fiecare zi vești frumoase, și simt cum oamenii vin spre mine cu inima deschisă, când au ceva fain să povestească. Ei știu că sunt aici să mă bucur sincer pentru fericirea lor.
Cum mi-am creat acest stil de a trăi?
Cândva m-am întrebat ce vreau de la viață. Răspunsul îmi e foarte clar în minte.
Să fiu fericită!
Cum să fac asta?
... păi încerc să transform în bine tot ce îmi apare în cale.
Iar de lucrurile deja faine mă bucur, pur și simplu.
De ce îmi doresc asta?
Încep cu amintirile copilăriei. Când vedeam pe cineva supărat, furios, chiar violent – panica se instala în mintea și sufletul meu, și greu mai uitam momentul.
Nu înțelegeam de ce unii oameni nu se bucurau de viață, ci mereu erau supărați.
Spun ”unii ” pentru că am cunoscut pe acea vreme și oameni, care mă fascinau. Pe lângă genul ăsta am stat cât de mult mi s-a permis. I-am admirat, apreciat și urmărit cu drag!
Nu vreau să se înțeleagă că aceștia din urmă nu au avut niciodată probleme, dar uitându-mă la stilul lor de viață, respectiv cum își rezolvau problemele am descoperit că a trăi în lumea asta e chiar provocator!
Pe când, cei din prima categorie în afară de scuze, motive și răutăți la adresa altora, nu te-ar fi putut învăța. Partea tristă e că pe ei nimic nu i-ar fi făcut fericiți.
Discuțiile cu oamenii faini despre care am amintit erau focusate pe planuri de viitor, pe idei ce puteau fi de folos societatății sau povești din experiența propriilor vieți.
Nicidecum nu se discuta despre alte persoane ori bârfe ce ar fi putut genera și alimenta starea de invidie.
De la cei din prima categorie auzeam mereu scuze precum:
noi nu avem bani, ceilalți au!
pe noi nu ne ajută nimeni, pe alții îi ajută cineva!
noi nu ne-am născut bogați ca alții!
viața nu e dreaptă cu toți !
pe mine mă trag prea multe în jos! ș.a.m.d
Le știi? Sigur le-ai auzit și tu. Sau mai rău, ai gândit așa cel puțin o dată în viață!
Să nu o mai faci! E cea mai nefericită idee transmisă de la om, la om.
Iar acum îți spun că anturajul în care vii pe lume are o mare importanță, dar doar până într-un punct.
De exemplu, eu de câte ori auzeam replicile menționate mai sus, de atâtea ori îmi promiteam că și dacă nu am bani, niciodată nu voi arăta asta lumii. Voi încerca să bifez tot ce îmi doresc în viață, tot ce ține de mine și de atitudinea mea, până voi ajunge să am tot ce îmi doresc.
Altfel spus, niciodată nu am pus accent pe altceva, decât pe experiențele frumoase, pe care le-am dăruit oamenilor din viața mea, mai ales când nu aveam bani.
Simțeam că lipsa banilor va strica mereu orice experiență, care ar putea fi frumoasă.
A nu se înțelege că mi-am dorit să par ceea ce nu eram. Doar că nici nu mi-am transformat existența într-o dramă bazată pe lipsa banilor.
Banii existau și în familia mea, atâția câți erau, dar faptul că nu a existat înaintea lor și o educație financiară a dus la erori în administrarea lor.
Oricum, eu am continuat să mă educ în toate direcțiile, iar concluzia a fost că banii sunt doar o consecință.
Aduci valoare, ești răsplătit cu valoare. Simplu!
Pentru mine valoarea mai înseamnă :
· omenie
· prietenie
· dezvoltare personală
· schimb de experiențe plăcute
Practic, mintea mea a fost hrănită cu cea mai sănătoasă hrană, iar azi mă simt foarte fericită cu absolut tot ceea ce am.
Fiecare zi mi se pare o sărbătoare, și ca la orice petrecere primesc zilnic cadouri.
Pentru mine, întâlnirea și discuțiile cu oamenii sunt cea mai mare fericire posibilă.
De la toți învăț să fiu fericită, iar în viața multora chiar am contribuit cu stare de bine, și continui să o fac!
Iubesc oamenii, care iubesc viața!
Doar că a trăi intens viața nu e totuna cu a bârfi, a face rău intenționat, a gândi negativ, a invidia, a face pe cineva să se simtă inferior ție, a discrimina, a judeca fără să cunoști.
Răutatea ajută doar pe termen scurt, și te cred că îți poate da stare de ”bine”, însă te asigur că va dura extrem de puțin acea senzație.
Dacă până aici ești de acord, atunci faci parte din categoria de oameni lângă care, oricine se simte bine.
Mai mult, setează-ți ca scop în fiecare zi să faci cel puțin o persoană din jurul tău fericită. Cu un zâmbet, o cafea, un minut de atenție, orice.
Știiiiu. Sună clișeic, până faci asta o dată. Pe urmă devine ca un drog - senzația.
Acum sincer ...
Când te întâlnești cu o persoană, despre ce discutați?
Care e vibe-ul ?
După întâlnirea voastră cu ce stare rămâneți? Dezamăgire, oftare, lipsă chef viață, sau dimpotrivă? Ați pus țara la cale pentru vreo idee faină? Organizați o surpriză pentru cineva? Sau poate ați sărbătorit vreo reușită? Sau poate v-ați sfătuit cum să depășiți o perioadă mai proastă?
... și uite cum putem deveni lumea mai bună, despre care vorbim toți.
Recunosc că mi se întâmplă să fiu dezamăgită, dezorientată sau chiar nervoasă, uneori. Este omenesc și firesc, așa că nu mă simt vinovată deloc.
Ceea ce contează este că absolut întotdeauna îmi găsesc puterea să privesc dincolo de problemă. La fel ca oricine în lumea asta, și eu mă educ continuu, mai ales la capitolul legat de gândirea mea.
Suntem provocați zilnic, de când ne naștem și până murim.
Deci, așa-i că puterea autocontrolului trebuie să fie la noi?
Și NU!
Nu e rușine să îți ceri iertare, atunci când ai greșit! Dar nici nu e bine să faci prea multe compromisuri. Dacă ai dreptate, să fii sigur că acest lucru se va vedea și fără să te scuzi.
Iar acum...
Pentru că vreau să am cui dărui, primul pas este construirea în jurul meu a unei comunități de oameni fericiți.
Am învățat că cea mai mare putere în viață este starea de bine a celuilalt, și doar inspirându-ne unii de la alții putem crește această putere.
Până data viitoare,
îți mulțumesc că faci parte din cercul meu de prieteni, care vor să trăiască frumos!
Cu multă prietenie,
Simona
p.s. Sunt tare curioasă, tu cum îți provoci starea de fericire?
(prin comentariul tău poți inspira și alți oameni, care au nevoie de asta)